Istorie! Cu peste 2.500 de ani în urmă, în zona Lugojului înflorea o civilizație rafinată și avansată

Cum trăiau stră-strămoșii locuitorilor din zona Lugojului, acum mai bine de 2.500 de ani, o întrebare ce scoate la iveală răspunsuri interesante

Celor fascinați fascinați de istorie, le adresăm invitația de a vizita Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă din Lugoj, pentru a viziona expoziția-eveniment ”Movilele Tumulare de la Susani în lumina cercetărilor arheologice 1965–2025”.

Este o incursiune fascinantă în trecutul arheologic al regiunii. Contemporanii vor descoperi aici universul unor oameni care se înconjurau cu obiecte frumoase, executate cu gust și chiar elegante. Atât vasele de mari dimensiuni, cât și cele de dimensiuni mai mici, de mărimea unei căni din zilele noastre au fost găsite în monumentul funerar preistoric de la Susani, comuna Traian Vuia, din imediata apropiere a Lugojului.

Sunt obiecte surprinzător de ”moderne” ca aspect. Departe de a fi asimetrice sau ”butucănoase”, ele pot avea loc în orice galerie de artă contemporană.

Publicitate. Scroll pentru a continua.

Auzeam mai demult că ”Lugojul e doar un sat cu blocuri”. Nu știu dacă cei care emiteau astfel de idei, din teribilism sau necunoaștere, chiar credeau în asta, dar expoziția de la muzeul municipal dovedește că zona Lugojului era una avansată, raportată la ”industria” vremii, reprezentată de cuptoarele în care erau create artefacte de calitate.

Loc de cult și spațiu funerar

Muzeograful și arheologul Răzvan Pinca, aflat pe teren în aceste zile, ne-a dat amănunte suplimentare:

”Situl arheologic Susani-Grămurada de la Jupani face parte din grupul de cinci movile situat pe latura nordică a localității Susani, aparți­nă­toare comunei timișene Traian Vuia. Movila numită Grămurada de la Jupani este situată pe malul drept al pârâului Glavița, chiar pe marginea primei terase neinundabile ale acestuia. Are o înălțime de 4 m și un diametru maxim de 44 m. Stratigrafia internă a acesteia, observată arheologic, demonstrează faptul că este o movilă antropică, ridicată în preistorie cu scopul de a adăposti structuri funerare. Aceste structuri funerare a­par­țin Epocii Târzii a Bronzului cu o etapă de refolosire a movilei în debutul Epocii Fierului și se împart în trei categorii: depuneri funerare incinerate pe nivel sau strat, depuneri funerare în urnă și depuneri funerare în gropi. Cele mai spectaculoase piese de inventar funerar s-au găsit în depunerile funerare în gropi și constau în piese de podoabă sau bijuterii din os, bronz, faianță. Metodologia de cercetare, aplicată de-a lungul campaniilor de cercetare a oferit rezultate foarte importante privind înțelegerea unui astfel de monument funerar care combină în mod extrem de interesant statutul inițial de loc de cult ce apoi devine spațiu funerar, sigilat de construcția propriu-zisă a movilei de pământ”.

Răzvan Pinca mai spunea că ”descoperirea se încadrează în procesul de evoluţie culturală desfăşurat odată cu apariţia culturilor caracterizate prin ceramica canelată, fapt petrecut aproximativ în aceeaşi vreme cu impetuoasa dezvoltare a metalurgiei bronzului, urmat de utilizarea fierului şi reducerea minereurilor fieroase”, menţionând că „tezaurul de cultură materială de la Susani se prezintă ca singular în istoria sud-estului european, aducând o contribuţie deosebită la cunoaşterea preistoriei spaţiului european”.

Cercetările din anii ’60 – ’70, până azi

Un istoric al cercetărilor recente se află la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă din Lugoj. Săpăturile arheologice efectuate în tumulul ”Grămurada lui Ticu” între aniii 1964 și 1973 de către Ion Stratan (fostul director al Muzeului de Istorie din Lugoj, într-o perioadă în care Statul Român finanța și încuraja astfel de cercetări dedicate trecutului) și Alexandru Vulpe au fost introduse în circuitul științific european prin publicarea lor, în anul 1977, în revista ”Praehistorische Zeitschrift”. De altfel, chiar la intrarea în muzeu, a fost amenajată o machetă de mari dimensiuni a sitului arheologic de la Susani.

Publicitate. Scroll pentru a continua.

Situl de la Susani, victimă a braconajului arheologic

În anul 2017, Direcția ju­de­țea­nă pentru Cultură Timiș, alături de Univ de Vest Timișoara, Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă din Lugoj, cu sprijinul Primăriei comunei Traian Vuia, au demarat cercetarea arheologică sistematică a tumulului de la Jupani.

”Fas­ci­nația exercitată de eventualitatea descoperirii unor comori în acest tip de movile a făcut ca și grămurada de la Jupani să cadă victimă braconjelor arheologice, observațiile arheologice făcute până acum re­levând trei acțiuni de acest gen, acțiuni nedorite și ilegale”, spune muzeograful și arheo­logul Răzvan Pinca. Cam­pania din 2017 a privit movila situată pe fruntea terasei neinundabile de pe malul pârâului Glavița.

Au fost cercetări non invazive realizatre prin magnetometrie și tomografie electruică. Scopul principal al campaniei din 2018 a fost cercetarea tronsonului vestic al secțiunii S1, tronson decopertat în campania 2017. Zona centrală a movilei a fost afectată de nu mai puțin de șapte in­ter­venții neautorizate. În campania 2018 au fost identificate șapte faze distincte ale con­struc­ției movilei. Obiectivul prin­cipal al campaniei din 2019 a fost cercetarea unei părți din jumătatea sudică a movilei, sector puternic afectat de căutătorii de comori ce au braconat grămurada de la Jupani. În această campanie, s-a alăturat echipei locale un doctorand de la Buffalo University – SUA, pentru studiul oaselor calcinate. Anul următor, în 2020, campania s-a axat pe cercetarea unui alt sector din jumătatea sudică, și el puternic afectat de căutătorii de comori.

În 2021, ținta principală s-a concentrat pe sfertul de sud est al movilei, pe un tronson de 8 metri. În 2022, a fost abordat un alt sector al movilei cu latura de 12 metri.

După săparea mecanizată, a urmat raderea manuală și documentarea fotografică. A fost identificat un aliniament de stâlpi ce continuă spre sud în mod clar pe cel surprins în 2018. În 2023, a continuat abordarea sectorului rămas cu decapare mecanizată, urmată de săparea cu unelte de mână. Anul trecut, în 2024, s-a trecut la primul sector din jumărtatea nordică, neafectată de braconieri. Descoperirea acestei adevărate comori ne readuce surprinzător de aproape viața înaintașilor noștri care au trăit cu peste două milenii și jumătate înaintea noastră.

Publicitate. Scroll pentru a continua.

sursa: redesteptarea.ro