Cu puțin timp în urmă am avut o discuție sinceră și profundă cu Răsvan Popescu – scriitor, publicist, jurnalist, scenarist și fost președinte al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). Am vorbit despre volumul său recent, AntiAge, o carte construită în stil poetic, care ne poartă prin etapele vieții și prin lupta tăcută, dar profund umană, cu trecerea timpului.
Tema este timpul, o revoltă împotriva trecerii timpului, împotriva îmbătrânirii, a slăbirii puterilor – și chiar dacă mare lucru nu e de făcut, măcar dreptul la revoltă îl avem, spune autorul.
Scris în decurs de doi ani, AntiAge nu este doar o colecție de poezii, ci un exercițiu de introspecție, luciditate și asumare. În acest episod citim fragmente din carte și le analizăm împreună, explorând ideile, simbolurile și mesajele din spatele versurilor.
Răsvan Popescu ne oferă și o perspectivă aparte asupra modului în care meseria de jurnalist i-a influențat stilul de scriitor. Invitatul nostru explică faptul că jurnalismul antrenează o abilitate aparte de a observa ceea ce mulți trec cu vederea:
Ca jurnalist înveți să descrii. Când ajungi scriitor, mergi spre esență. Mergi spre semnificație.
Această dublă perspectivă – de observator fin al realității și de autor atent la sensuri – face ca AntiAge să fie o lectură nu doar poetică, ci revelatoare.
Însă conversația noastră nu se oprește aici. În episodul complet descoperi și alte reflecții valoroase despre scris, viață, timp și felul în care ne raportăm la propria identitate.
