Redeschiderea ştrandului municipal nu a fost abandonată de administraţia lugojeană, însă pe moment nu există soluţii concrete şi nici foarte mult timp pentru investiţii.
Administrația locală lugojeană nu a abandonat ideea privind redeschiderea ștrandului din oraș, chiar dacă în acest moment nu are soluţii concrete.
Primarul Călin Dobra este optimist şi crede că din vara acestui an, lugojenii se pot bucura din nou de ștrandul oraşului, chiar dacă timpul este scurt până la o posibilă redeschidere.
”Împreună cu arhitectul și echipa tehnică vom avea o discuție la Timișoara cu experți în domeniu. Am spus foarte clar că nu am abandonat ideea de a face tot ce-mi stă în putință anul acesta să deschidem ștrandul”, a declarat Călin Dobra, săptămâna trecută.
Cealaltă zonă de agrement, ștrandul de pe insula din Cotu-Mic, va fi cel mai probabil concesionat unui operator privat, dispus să investească acolo. Baza de agrement de pe insulă a fost ridicată la mijlocul anilor ’80 și a fost mulți ani un punct de atracție apreciat de lugojeni.
O degradare vizibilă s-a produs începând cu inundațiile majore din anii 2000 și 2005, când apa a distrus terenurile de sport alăturate bazinului și restaurantul ”Jena” suspendat pe piloni, care nu au mai fost refăcute niciodată.
În plus, digul de apărare al insulei a suferit daune majore în 2020.
”La ştrandul de pe insulă avem o solicitare de la un operator privat și cred că aceasta va fi abordarea noastră. Îl vom scoate la licitație și îl vom pune la dispoziția unui operator privat”, a declarat primarul Dobra.
Deşi acesta pare optimist în privinţa redeschiderii a cel puţin unei zone de agrement, timpul scurt până la începerea sezonului estival nu dă mari speranţe că în acest an lugojenii vor beneficia de unul dintre cele două ştranduri publice.
Este al cincilea an de când Lugojul, ca municipiu, este văduvit de un ștrand funcțional, obiectiv care există în orașe mai mici, inclusiv de peste graniță, cum ar fi ștrandul de la Mako, din Ungaria.
Mai binele este dușmanul binelui
Tentativa de reabiltare – reamenjarae – reconstruire a ștandului, cu tot cu SPA-ul aferent, s-a soldat cu un eșec major, dovadă că ”mai binele e dușmanul binelui”.
În anii 70-80, grădina de vară de la Ştrand avea nu mai puţin de 400 de locuri, iar salonul-restaurant, cu tot cu terasa închisă, peste 80 de locuri.
Seara, programul era de la 22 la 24, iar pe ringul luminat de becuri colorate perechile se înghesuiau la dans.
Ambientul sonor era asigurat de trupe în vogă pe acea vreme – „Betta” (cu care o perioadă a cântat şi Freddy Stauber), ”Sonor”, dar se organizau şi seri folclorice. În sezonul estival, când era baie la ştrand, vânzările de mici, bere şi grătare erau record. Era ceva între sport şi… comerţ. Ştrandul cu tribune acoperite (250 de locuri), care avea dimensiuni olimpice, era de bază.
Adică ştrandul era cel care furniza grosul clienţilor la terasă.
Responsabilii localului își amintesc că zilnic, vara se consumau 15-20 de butoaie de bere, adică, 1.500-2.000 de litri pe zi!
sursa: redesteptarea.ro
