Fenomenul copiilor dispăruți continuă să crească într-un ritm alarmant în România, iar județul Timiș nu face excepție de la această tendință îngrijorătoare. Datele oficiale arată o înmulțire a sesizărilor la nivel național, în timp ce la nivel local, zeci de minori au recurs la plecări voluntare de la domiciliu sau din centrele de plasament în primele luni ale acestui ani.
Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026 au fost înregistrate 10.566 de sesizări privind dispariția unor minori. Această cifră indică o evoluție îngrijorătoare a fenomenului, fiind cu peste 600 de cazuri mai multe decât în anul precedent și cu aproape 2.000 mai multe decât în urmă cu doi ani.
Adolescenții, cei mai vulnerabili
Segmentul de vârstă cel mai afectat este, de departe, cel al adolescenților. Din totalul sesizărilor primite în ultimul an, cele mai multe au vizat tineri cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, fiind înregistrate 8.140 de cazuri.
Pentru copiii cu vârste între 10 și 14 ani au fost raportate 2.186 de cazuri, în timp ce pentru grupele de vârstă mai mici numărul sesizărilor a fost semnificativ redus.
Situația din Timiș
Inspectoratul de Poliție Județean Timiș a precizat, pentru tion.ro, că în perioada 1 ianuarie 2026 – 9 iunie 2026, au fost soluționate 90 de sesizări privind plecările voluntare ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de plasament.
Statisticile locale scot la iveală și o realitate problematică din sistemul de protecție, arătând că doar nouă minori aflați în centre de plasament au fost implicați în nu mai puțin de 32 de plecări voluntare. În ceea ce privește soluționarea acestor 90 de cazuri, 55 de minori au fost depistați de polițiști în urma activităților specifice, iar 35 s-au întors de bunăvoie la domiciliu sau în centrele din care plecaseră.
De ce fug, de fapt, copiii?
Aproximativ 60% dintre disparițiile raportate la nivel național reprezintă plecări voluntare din locuințe sociale, cămine școlare sau centre ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Specialiștii atrag însă atenția că termenul „voluntar” poate fi înșelător. Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Organizației Salvați Copiii România, explică faptul că minorii nu fug doar de acasă, ci fug spre ceva ce nu reușesc să găsească în propriul cămin.
„Copiii nu fug doar de acasă; ei fug spre ceva ce nu reușesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinți, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are șanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase”, a declarat Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Organizației Salvați Copiii România.
La nivel național, Organizația Salvați Copiii a identificat mai multe cauze principale care provoacă aceste plecări. Printre acestea se numără problemele profunde din familie, cum ar fi violența, conflictele, abuzul, neglijarea, stilul parental excesiv de autoritar sau consumul de alcool și droguri.
De asemenea, intervine dorința de a scăpa dintr-o situație dificilă, copiii plecând fie din cauza unei probleme, fie spre ceva ce percep ca fiind mai sigur sau mai atractiv. Alte cauze majore sunt problemele de sănătate mintală, precum episoadele depresive, anxietatea sau ideația suicidară, situația specifică a copiilor din centrele de plasament care își doresc reunificarea cu familia sau au dificultăți de adaptare, dar și problemele școlare legate de bullying, dificultăți de învățare, absenteism sau presiune socială din partea colegilor.
Cum se recunoaște un copil aflat în criză
Specialiștii spun că, înainte de o plecare, mulți copii manifestă schimbări evidente de comportament. Printre principalele semne se numără retragerea, izolarea și refuzul activităților care înainte le făceau plăcere, alături de schimbări de dispoziție, tristețe, iritabilitate sau anxietate persistentă.
De asemenea, pot apărea scăderea performanței școlare, absențele repetate și conflictele la școală, precum și tulburări vizibile de somn și de alimentație care modifică rutinele zilnice.
Părinții ar trebui să fie atenți și la prieteniile sau întâlnirile ascunse, la apariția unor relații noi despre care adultul nu știe, dar și la timpul excesiv petrecut online, manifestat prin conversații închise rapid la apropierea unui părinte.
Nu în ultimul rând, contează afirmațiile aparent banale, dar încărcate de sens, de tipul „Nu mă înțelege nimeni”, „mi-aș dori să dispar” sau „aș vrea să fie altundeva”. Niciunul dintre aceste semne nu indică automat că un copil va pleca de acasă, însă prezența lor persistentă arată că minorul traversează o perioadă dificilă și are nevoie de sprijin urgent.
Ce este de făcut în caz de dispariție
În cazul dispariției unui copil, specialiștii recomandă sesizarea imediată a autorităților, deoarece primele ore sunt considerate esențiale pentru identificarea rapidă a minorului. Pentru a ajuta ancheta, părinții ar trebui să aibă pregătite o fotografie recentă a copilului, descrierea hainelor purtate la momentul dispariției, locul și ora la care a fost văzut ultima dată, date despre telefonul și aplicațiile folosite, precum și informații despre prieteni, posibile destinații și eventuale probleme medicale.
Potrivit datelor oferite de Inspectoratul General al Poliției Române, aproximativ 97% dintre disparițiile de minori se încheie anual prin găsirea sau întoarcerea copiilor într-un interval scurt, fără riscuri majore pentru siguranța lor. Cu toate acestea, creșterea constantă a numărului de sesizări indică probleme sociale și familiale profunde care nu pot fi ignorate. sursa: voxradar.ro
