În fiecare an, în 27 decembrie, când credincioșii ortodocși şi greco-catolici prăznuiesc cea de-a treia zi de Crăciun, se apleacă în cuget și către unul dintre marii sfinți ai creștinătății, Sfântul Arhidiacon Ştefan.
Mărturisitor al lui Hristos și propovăduitor al dreptei credințe, acesta este considerat asemenea cu Apostolii, întrucât și-a petrecut viața mustrându-i pe iudeii cei necredincioşi, spunându-le tuturor din legi şi din proroci, și arătându-le că se fac vinovați de uciderea Fiului lui Dumnezeu, Mesia cel așteptat din veac.
Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte de autorităţile iudaice în anul 33 și a devenit astfel cel dintâi martir al creștinătății. Despre el se ştie că era de neam ales, din seminţia lui Avraam, iar Noul Testament menţionează că el a fost ales pentru calitatea de diacon chiar de către apostoli. Pentru că predica public învăţăturile lui Iisus, Ştefan a stârnit mânia evreilor, care l-au chemat la judecată în faţa Sinedriului, acuzându-l de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.
Izgonit din cetate şi lovit cu pietre, Ştefan s-a prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi cu duşmănie asupra lui. În pragul morţii, el a văzut Cerurile deschizându-se și pe Hristos, Fiul Omului, şezând de-a dreapta Tatălui. Strivit de pietre, Arhidiaconul Ştefan a îngenuncheat şi, cu braţele întinse sub formă de cruce, s-a rugat Lui Dumnezeu să-l primească în împărăţia Sa.
