O decizie definitivă a Curții de Apel Timișoara deschide o cutie a Pandorei pentru primăriile din toată România care încasează taxe de „zona A”, dar lasă comunități întregi fără căi de acces civilizate. Pentru prima dată, un calendar juridic strict arată cum o singură localnică a învins un aparat administrativ întreg, obligând municipalitatea nu doar să asfalteze, ci și să plătească penalități zilnice și daune civile.
Primăria Arad a fost sancționată definitiv cu peste 37.000 de lei penalități către stat, iar femeia care a dat instituția în judecată va primi o nouă tranșă de bani, după ce anul trecut obținuse deja despăgubiri.
Cum s-a ajuns la executarea primăriei
Această bătălie juridică nu s-a născut peste noapte. Ea reprezintă deznodământul unor întârzieri repetate în punerea în aplicare a unei decizii judecătorești.
Întregul caz s-a desfășurat pe parcursul a doi ani. Prima victorie în instanță a fost înregistrată în anul 2024, atunci când Tribunalul Arad a admis plângerea localnicei de pe strada Someșului și a decis că Primăria are obligația legală să asfalteze drumul. Femeia reclamase atunci, fapt confirmat ulterior de magistrați, că plătește taxe mari, specifice unei zone cu infrastructură complet realizată, deși realitatea din teren era cu totul alta.
Deoarece municipalitatea a ignorat decizia și a ales să construiască doar trotuarul, lăsând partea carosabilă neatinsă, instanța a trecut la sancțiunea administrativă și penalitățile aferente.
Astfel, la 10 decembrie 2025, Curtea de Apel Timișoara a aplicat instituției o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere—sumă direcționată către bugetul de stat—stabilind în paralel și penalități de 100 de lei pe zi plătibile direct reclamantei.
„Aplică pârâtului Municipiul Arad o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere din data de 10.12.2024 și până la executarea de către acesta a obligațiilor stabilite în baza sentinței civile, pronunțată de Tribunalul Arad – sumă care se face venit la bugetul de stat – în baza art. 24 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligă pârâtul Municipiul Arad să plătească reclamantei penalități, în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate cu începere din data de 10.12.2024 și până la executarea de către acesta a obligațiilor stabilite în baza sentinței civile pronunțată de Tribunalul Arad în, dar nu mai mult de trei luni de la data comunicării prezentei hotărâri”, a decis Curtea de Apel în 10 decembrie 2025.
Epilogul a fost atins în iunie 2026, prin decizia definitivă de plată. Curtea de Apel Timișoara a respins definitiv recursul Primăriei Arad și a fixat sumele totale acumulate din penalități la 37.665 de lei către stat și 4.650 de lei către localnică, aceasta din urmă încasând deja, în baza unei sentințe anterioare, daune în valoare de 25.000 de lei.
Justificarea Primăriei
Contactați de AGERPRES, reprezentanții Biroului de presă ai Primăriei Arad au transmis că „vor respecta decizia instanței”, însă susțin că:
„Întârzierile în executarea lucrărilor de asfaltare a străzii Someșului au fost determinate de o serie de factori obiectivi, însă înțelegem disconfortul creat cetățenilor și regretăm neplăcerile generate”, a transmis Primăria Arad.
În plus, administrația locală se apără spunând că proiectul se află abia în faza documentațiilor tehnice, deoarece bugetul local din acest an a fost adoptat cu întârziere. Scuza este însă tardivă în fața magistraților. Obligația de asfaltare exista încă din 2024.
De ce este acest caz un precedent „periculos”
Decizia Curții de Apel Timișoara, bazată pe Articolul 24 din Legea Contenciosului Administrativ (nr. 554/2004), demonstrează că taxele impun obligații simetrice. Dacă o primărie încasează impozite pentru o zonă complet urbanizată, este obligată juridic să ofere acele utilități (asfalt, iluminat, canalizare).
Totodată, pasivitatea costă scump. Edilii nu mai pot ignora hotărârile judecătorești fără ca acest lucru să lovească direct în bugetul instituției. Strada Someșului din Arad devine astfel un etalon național.
