Creștinii ortodocși în prăznuiesc astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul creștin. Purtătorul de biruință este sărbatorit, în fiecare an, pe 23 aprilie, ziua fiind marcată, potrivit tradiţiei populare, prin împodobirea caselor cu crengi verzi care simbolizează renaşterea naturii. În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Ipostaza ilustrează o legendă potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor simbolizează modelul de curaj în lupta cu diavolul. În credința populară, Sân-George este considerat zeul vegetației și protectorul naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În ajunul sărbătorii, oamenii pregătesc cu grijă brazde verzi, tăiate sub formă pătrată, în care înfig ramuri înmugurite de salcie și flori galbene de primavară. În noaptea sau dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așează brazdele, astfel împodobite, la stâlpii porților și ai caselor, la ferestre și uși, în grădini și pe morminte. Se crede că, astfel, oamenii, vitele și semănăturile sunt protejate de forțele malefice. Aproape 900.000 de români îşi sărbătoresc onomastica. Cei mai mulți se numesc Gheorghe sau Ghiorghe, George, Gheorghiţă sau Ghiorghiţă, Ghiţă. Georgeta sau Geta. Sf. Gheorghe este și ocrotitorul forțelor terestre ale armatei române.
