Într-o lume în care vulnerabilitatea copiilor cu cerințe educaționale speciale rămâne adesea invizibilă, există oameni care aleg nu doar să vadă, ci să acționeze. Oameni care își dedică viața pentru ca niciun copil să nu fie lăsat în urmă, pentru ca fiecare familie să simtă că nu este singură, pentru ca educația să fie un drept real, nu doar un principiu teoretic. Un astfel de om este Viorica Paraschivu, un reper al muncii sociale prin educație, un simbol al incluziunii, un om pentru care binele celuilalt devine program de viață.
Cu peste trei decenii de activitate în sprijinul copiilor aflați în situații de risc educațional și social, Viorica Paraschivu a reușit să construiască în jurul ei o comunitate a încrederii. Absolventă a Pedagogiei și a unui master în Managementul Resurselor Umane, ea a ales să pună știința și profesionalismul în slujba copiilor care au cea mai mare nevoie de ele. Pentru dânsa, educația incluzivă nu este un termen tehnic, ci o filosofie de viață: aceea că fiecare copil merită întâmpinat cu răbdare, protejat cu empatie și valorizat în ritmul propriu.
Din 2012, ca director al Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă ”Alexandru Roșca” Lugoj, munca sa s-a transformat în misiune socială. A creat un spațiu în care diversitatea nu doar este acceptată, ci este iubită. Un spațiu în care copiii cu dizabilități sunt priviți ca membri deplini ai comunității, nu ca excepții. A reușit să schimbe mentalități, să ofere speranță și să transforme instituția într-un loc în care familiile vulnerabile găsesc sprijin, consiliere, soluții și, mai ales, oameni care le înțeleg.
Impactul social al activității sale este profund: a modernizat infrastructura școlară astfel încât copiii să beneficieze de terapii adecvate, într-un mediu sigur și prietenos; a construit clădiri noi, săli specializate și un internat care va oferi continuitate copiilor din medii defavorizate. Toate acestea nu reprezintă simple investiții materiale, ci răspunsuri reale la nevoi sociale urgente.
A mobilizat cadrele didactice să devină nu doar profesori, ci parteneri ai copiilor și ai familiilor, formând o echipă în care empatia are aceeași importanță ca pregătirea profesională. A integrat tehnologia pentru a reduce decalajele educaționale, oferind copiilor șanse egale într-o societate digitalizată. A creat proiecte și parteneriate cu instituții din țară și din străinătate, deschizând accesul la servicii sociale, educaționale și terapeutice pe care altfel copiii nu le-ar fi avut.
Prin accesarea fondurilor europene și implementarea proiectelor Erasmus+ și Comenius, a reușit să conecteze școala din Lugoj la o rețea internațională de practici educaționale incluzive. Astfel, elevii și profesorii au beneficiat de schimburi de experiență, mobilități și programe de formare care au ridicat calitatea serviciilor oferite copiilor vulnerabili.
Însă dincolo de proiecte, clădiri și dotări, contribuția Vioricăi Paraschivu este una profund umană: a dat voce copiilor care nu pot vorbi pentru ei înșiși; a oferit încredere părinților care au simțit adesea povara neputinței; a construit punți între comunitate și copiii cu nevoi speciale; a arătat că incluziunea nu este un ideal, ci un proces zilnic făcut din gesturi mici, constante, pline de compasiune.
sursa: redesteptarea.ro
