În Joia Mare, la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Lugoj a răsunat din nou toaca ce anunță venirea Paștelui. Tradiționalul eveniment, ajuns la a opta ediție, a fost organizat de către Ansamblul Folcloric „Lugojana” al Casei de Cultură a Municipiului cu sprijinul primăriei. Potrivit tradiției, de astăzi și până în ziua de Paște nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.
La activitate au participat aproximativ 40 de componenţi ai Ansamblului Lugojana, însă primarul Lugojului a fost cel care a dat tonul evenimentului, el fiind primul care a bătut toaca.
Francisc Boldea, primarul municipiului Lugoj (PSD)
E o tradiție frumoasă. Vedeți câte lume este aici. E “joia verde”, cum se zice, din săptămâna mare. Am hotărât ca la ora 12 în fiecare an să ne întâlnim aici să batem toaca. Mi-am adus ciocanele de acasă, toaca încă nu. Anul viitor o să o aduc să o bat pe a mea. Eu de o lună bat acasă că așa e frumos la sărbătoare și toată lumea se bucură că de fapt vestim marea sărbătoare care vine. Am început de luni cu drumul crucii, apoi ceea ce se întâmplă astăzi, iar mâine e o sărbătoare tot atât de importantă, ca și cea de dumică. Într-un cuvânt încercăm să păstrăm tradiția orașului și le urez din suflet lugojenilor un Paște fericit, cu liniște și sănătate.
Puiu Munteanu, coregraful Ansamblului Lugojana, a vorbit despre tradiţia acestei activităţi la Lugoj şi despre faptul că îşi doreşte ca aceasta să continue şi în anii următori.
Puiu Munteanu, coregraf Ansamblul Lugojana
În primul rând să nu uităm că suntem la a opta ediție și niciodată nu a stat sub semnul îndoielii această manifestare, credem noi de tradiție. Cred eu că va continua și peste ani cu mine sau fără mine, iar lugojenii se vor putea bucura de această zi. Semnificația o cunoaștem cu toții, ne cheamă la liturghie, ne îndeamnă să fim mai buni, mai darnici în aceste zile de sărbătoare.
Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, care marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune şi slujbă. Cântecul toacei face legătura între pământ şi cer, între uman şi divin, între ceea ce se cunoaşte şi ceea ce nu se cunoaşte.
